Eliminarea ambiguitatii ca avantaj competitiv al afacerilor sociale

semne de intrebareUn avantaj competitiv al afacerilor sociale este acela ca ele pot reduce asimetria informationala – care insoteste de regula orice afacere – prin eliminarea ambiguitatii.
Intr-o economie de piata functionala (cu adevarat concurentiala) principala preocupare a consumatorului este sa nu fie inselat la pret, deoarece nu se mai pune problema procurarii bunurilor si a serviciilor in cantitatea si de calitatea dorita datorita ofertei abundente de pe piata.
Aceasta preocupare a consumatorilor este indreptatita deoarece furnizorii pentru a-si maximiza profitul (ratiunea lor de a fi) incearca sa ascunda consumatorilor informatii despre structura costurilor bunurilor/serviciilor comercializate. Unii comercianti nici macar nu afiseaza un pret/tarif pentru a incerca sa obtina un profit maxim prin negociere directa cu consumatorul. Acest lucru insa poate cauza decizia potentialului cumparator de a-l evita pe comerciant si a cauta un loc unde macar produsele dorite au preturile afisate si de unde toti cumpara produsul la acelasi pret. Acest comportament al cumparatorului nu este rational (de cele mai multe ori el ar putea obtine un pret mai bun prin negociere) ci se bazeaza pe efectul de ambiguitate, tendinta de a evita optiunile pentru care informatiile lipsa fac ca  o probabilitate (de a plati un pret prea mare, in cazul cumparatorului) sa para necunoscuta.
In cazul  afacerilor sociale asimetria informationala (diferenta intre ce stiu furnizorul si consumatorul despre bunul/serviciul tranzactionat) nu se mai justifica deoarece antreprenorul social nu urmareste profitul financiar (sau in orice caz nu unul atat de mare incat sa nu poata fi declarat cumparatorului).
Asadar, unul dintre atuurile de care pot profita intreprinderile sociale este reducerea efectului de ambiguitate (o prejudecata frecvent intalnita la cumparatori) prin oferirea tuturor informatiilor despre produsele comercializate, inclusiv/in special a structurii pretului acestora. Chiar daca pretul respectiv nu este cel mai mic de pe piata se va elimina total asimetria informationala cu privire la produsul/serviciul comercializat, ceea ce constituie un element de marketing ce trebuie exploatat.

CE ESTE ANTREPRENORUL SOCIAL?

Antreprenorul social pare o specie destul de rară: o combinaţie de antreprenor şi filantrop (două tendinţe aparent opuse). Desigur, mai ştiţi probabil oameni de afaceri care mai fac acte de caritate (mai mult sau mai puţin structurat). Ar putea fi aceştia antreprenori sociali? Greu de crezut deoarece activitatea de antreprenoriat social este mare consumatoare de timp (iniţierea şi conducerea unei afaceri cu preţuri de vânzare apropiate de cele de cost şi cu angajaţi fără experienţă sau cu nevoi speciale este o treabă foarte solicitantă). Aşadar este puţin probabil să întâlnim un om de afaceri de succes care să dorească să se înhame la aşa-ceva.

Funcţia de antreprenor social este, deci, una cu normă întreagă, care solicită competenţe de afaceri. Având în vedere că profitul generat de o astfel de întreprindere socială se reinvesteşte pentru dezvoltarea acesteia şi pentru crearea de noi locuri de muncă sau se foloseşte pentru o cauză socială este evident că investitorii într-o astfel de afacere nu trebuie să se aştepte la dividende sau dobânzi (cel puţin, nu prea mari). Asta înseamnă o astfel de întreprindere socială îşi constituie capitalul pentru iniţierea afacerii fie prin subscripţie, împrumut sau plată în avans de la viitorii beneficiari/clienţi ai serviciilor produselor realizate fie de la finanţatori specifici (ONG-uri, consilii locale/judeţene) sau programe de creditare subvenţionate. Aşadar, nu ne vom aştepta ca antreprenorul social să fie şi finanţator şi manager al unei întreprinderi sociale. El poate fi ori una ori alta. Ceea ce îl face mult mai răspândit. Adică putem găsi primari sau conducători de ONG-uri care să ia iniţiativa înfiinţării unei întreprinderi sociale finanţate pentru început de consiliul local sau de ONG (urmând să se auto-susţină ulterior din activitatea economică) sau putem găsi o persoană din comunitate care să vină cu ideea afacerii şi care să găsească investitorii (cei de mai sus sau alţii) pentru afacerea pe care o va gestiona.

Din acest punct de vedere întreprinderile sociale seamănă mai mult cu ONG-urile (unde voluntarii şi donatorii sunt grupuri distincte) decât cu firmele de pe piaţa liberă (unde, de regulă, antreprenorii participă şi cu bani la iniţierea afacerii şi se ocupă personal de administrarea ei).

INCUBATOR DE AFACERI SOCIALE

Incepand din aceasta luna (ian. 2013) CRONO in parteneriat cu FDES vor deschide un incubator de afaceri pentru antreprenorii sociali din Oltenia. Timp de pana la 6 luni 4 intreprinderi sociale vor fi asistate pentru a-si trece afacerile de pragul de rentabilitate. In cadrul incubatorului antreprenorii sociali vor putea beneficia de 4 posturi de lucru complet echipate cu logistica si facilitatile necesare desfasurarii activitatii de birou si vor beneficia de asistenta acordata de consultanti de specialitate in domeniul juridic, financiar-contabil si managementul afacerii.

Incubatorul poate fi sustinut prin intermediul platformei Bursa binelui.

Bursa de afaceri sociale la Craiova

In perioada 25-30 octombrie 2012 Fundatia pentru Dezvoltarea Economiei Sociale in parteneriat cu Centrul de Resurse pentru Organizatiile Non-profit din Oltenia (CRONO) va organiza la Craiova Bursa Comunitara de Afaceri Sociale Heineken. In cadrul acesteia vor fi prezentate potentialilor finantatori 10 idei de afaceri ale ONG-urilor din Craiova si comunele limitrofe. ONG-urile interesate sunt rugate sa contacteze organizatorii la contact@fdes.ro sau contact@crono.org.ro pana la sfarsitul lunii august.

CUI SE ADRESEAZĂ ECONOMIA SOCIALĂ

Economia socială se adresează tuturor celor care nu mai vor să aştepte să rezolve altcineva (primăria, statul, Uniunea Europeană etc.) problemele comunităţilor de care le pasă.

Fie că este vorba de o comunitate teritorială (sat/comună, cartier/oraş) ori de un anumit grup marginalizat (persoane cu dizabilităţi, şomeri, romi etc.) oricine îşi dă seama că aceste comunităţi/grupuri au o mulţime de nevoi nesatisfăcute. Unele dintre ele, cum ar fi cele de infrastructură, sunt într-adevăr de competenţa unor autorităţi publice (locale sau centrale) şi antreprenorii sociali nu se pot substitui acestora. Însă există şi nevoi care nu sunt satisfăcute pentru că economia de piaţă nu funcţionează (cu adevărat) în comunitatea respectivă şi nici autorităţile publice nu au capacitatea (resursele sau competenţele) să intervină. Aici este locul pentru antreprenorii sociali: să încerce să asigure într-o manieră comercială (nu caritabilă) locuri de muncă sau/şi produsele/serviciile deficitare într-o comunitate dezavantajată/săracă. Iar pentru asta este nevoie de persoane cu spirit antreprenorial şi filantropic în acelaşi timp, care să aibă curajul iniţierii unei afaceri dar să renunţe la profitul realizat de pe urma acesteia.

VALORIFICAREA ENERGIEI LIBERE

O categorie de afaceri sociale, care îndeplineşte atât principiile economiei sociale cât şi pe cele ale dezvoltării durabile este valorificarea energiei libere din deşeuri. Să vedem câteva argumente care fac ca acest gen de activităţi economice să se preteze pentru o afacere socială.

1) materia primă este gratuită (deşeurile)

2) obţinerea/colectarea materiei prime nu necesită personal calificat, deci angajaţii pot proveni din grupurile vulnerabile pe piaţa muncii

3) în comunităţile defavorizate (majoritatea din mediul rural) deşeurile sunt majoritar de natură organică/bio-degradabilă, ceea ce le face mai uşor de exploatat fie ca fertilizator natural pentru agricultură fie combustibil ieftin pentru încălzirea locuinţelor.

De ce intreprinderi sociale?

M-am decis sa dedic acest blog intreprinderilor sociale deoarece consider ca acestea reprezinta solutia pentru depasirea efectelor crizei economice (cel putin) din mediul rural si mic urban -unde investitorii externi nu se inghesuie sa creeze locuri de munca si nici sa ofere serviciile care lipsesc.

Si am mai ales sa focalizez blogul de fata pe intreprinderile sociale si nu pe antreprenoriatul social in general deoarece cea mai mare nevoie recunoscuta in comunitatile defavorizate de la noi este cea a locurilor de munca.  Cauza principala a (recunoasterii) acestei nevoi este ca majoritatea populatiei de la tara coreleaza prosperitatea familiei cu perioada cand cel putin intretinatorul familiei avea servici (de regula la o intreprindere de stat). Asta ii face sa isi doreasca atat pentru ei cat si pentru copiii lor in viitor un loc de munca (fie si la “privat”) si nu o afacere proprie.

Desigur, si intreprinderile sociale sunt infiintate de multe ori tot de antreprenori sociali (persoane cu principii, initiativa si idei) care reprezinta o resursa valoroasa pentru orice comunitate. Aceia dintre ei care vor urmari in primul rand crearea de locuri de munca pentru persoanele vulnerabile din comunitate sper sa poata gasi tot sprijinul pe acest blog, atat pentru constituirea intreprinderilor sociale si demararea afacerilor acestora cat si pentru dezvoltarea lor.